Conform DEX '98 DEPERSONALIZÁRE, depersonalizări,
s. f. Acțiunea de a depersonaliza și rezultatul ei. ♦ Simptom caracterizat prin dispariția conștiinței propriei persoane, care apare mai ales în unele boli psihice. [Var.: despersonalizáre s. f.] – V. depersonaliza.
Însă, în acest articol nu mă refer la
boli psihice, ci la inhibarea sau disoluția personalității individului
determinată de factori sociali și economici.
Lumea se îndreaptă tot mai mult spre
depersonalizare, ca o rachetă balistică spre ținta programată. Cauza se reduce
simplist la doi factori esențiali: bogăția și sărăcia care funcționează atât
separat cât și corelați.
Bogăția
este rezultatul comerțului, fiind determinată de consumul excesiv și inutil
de bunuri și servicii. Acest tip de consum este deformat ireal de marketing,
care creează imagini artificiale și idealizate atât ale bunurilor/ serviciilor
(B/S) cât și ale unor rezultate presupuse. Desigur, există caracteristici
pozitive ale acestora, însă în mare parte sunt prea mult potențate, iar bunul
simț ne spune asta, însă câți dintre noi mai stau să facă analize când fac ”slalom-viteză”
printre rafturile magazinelor sau hypermarketurilor, fiind în criză de timp
pentru că ”trebuie să ajungă nu-stiu-unde” sau sunt ”pe pilot automat” cu
gândul în zeci de părți, dar poate nici unul la sine ... ?!?! Ei da! Bogația, mass-media și comerțul sunt
ielele minților noastre, care o fracționează în mii de părticele de
”satisfacție punctuală”, dar construiesc nefericirea ansamblului.
Ce se întâmplă mai exact?
De când deschidem ochii în această lume,
și mă refer la momentul în care începem să fim conștienți de sine și de lumea
din jur, vedem lucruri ”sclipitoare”: bijuterii, case frumoase, mașini luxoase,
lucruri care impresionează prin aspectul lor. De asemenea mass-media ne
programează creierul cu ce înseamnă frumosul și succesul … aparente. Chiar și
părinții noștri fac această greșeală uneori, educând în noi un spirit mai mult
materialist. Puțin mai târziu, când suntem prin liceu și vedem colegii ”de bani
gata” cu mașini și haine, mișto care ies cu fetele sau băieții cei mai mișto,
credem că asta înseamnă fericire și succes și începem să ne facem planuri ca să
ajungem acolo. Prin urmare alegem facultăți care se presupune ca ne vor aduce
slujbe bănoase, tragem de noi prin facultate să trecem examene să ne luăm
diploma, iar mai apoi sunt două
variante: ori nu facem nimic cu diploma pentru ca nu avem relațiile potrivite
și vom munci cu totul altceva încercând să demonstrăm că nu am urmat degeaba o
facultate și că merităm să urcăm în ierarhia socială, ori reușim să muncim în
domeniu și dăm tot ce putem ca să ajungem pe culmi. Oricare din cele două
variante duce la nefericire, frustrare și o viață insipidă și anostă.
Principala cauză a acestei situații este
tocmai alegerea unei vieți care nu e a noastră, o viață scrisă pentru alții și
care sufletește sau spiritual nu ne încântă. Problema majoră este că ne dăm
seama ori foarte târziu, când ne este greu să ne rupem de acea viață, ori ne
”resemnăm” și o ducem la capăt, cu gândul că asta e singura variantă și oricum
”asta-i viața …”.
Sărăcia este ce-a de-a
doua cauză a nefericirii individului, și asta pentru că nu o oferă
posibilitatea de a gândi la sine, la ce își dorește, ce este, ce poate aprinde cu focul interior pe care îl are.
Singurul gând prezent în mintea lui este cum să își asigure traiul pentru ziua
de mâine sau cum sa fie mai aproape de cei bogați. Are permanent griji,
neîmpliniri și își compară viața cu a celorlalți. Acest comportament este tot
rezultatul dezechilibrului societății de consum, care distorsionează macabru și
mercantil scopul vieții.
Prin urmare depersonalizarea este
motivul pentru care această orânduire socială continuă să existe, este un cerc
vicios care din care cu greu putem ieși, iar asta se poate întâmpla numai dacă
parcurgem următoarele etape:
- Conștientizarea - înseamnă să ”deschidem ochii” și să observăm ce se întâmplă cu noi, cu viața noastră și cu a celor din jur
- Acceptarea – înseamnă să avem convingerea că ceea se întâmplă este rodul nefast al conjuncturii sociale și a deformării valorilor reale.
- Reevaluare – redescoperirea de sine și stabilirea valorilor personale reale
- Planificare - stabilirea mai multor planuri de acțiune pentru atingerea Scopului (unul singur nu este suficient pentru că va fi demontat rapid de alții sau chiar de noi înșine )
- Acționare - JUST DO IT! – realizarea efectivă a planurilor cu persuasiune, optimism și energie maximă
Chiar dacă în mintea oricui se poate
naște îndoiala, neîncrederea și impresia de fals trebuie doar să observăm
oamenii care au reușit; și nu vreau să aud afirmații de genul ”desigur ei avut
noroc, s-au năsut în alt oraș, în altă țară, au avut relațiile potrivite”.
Nimic mai fals. Orice țintă reală, potrivită nouă și intereselor noastre
adevărate se materializează prin multă muncă, așa cum spunea și Paulo Coelho în
Alchimistul ”Când îți dorești ceva [cu adevărat] tot
universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” Nu o să vă dau exemple gen
Steve Jobs, Bill Gates sau Michael Dell ci o să mă refer la ceva mult mai
palpabil și la îndemână. Toată lumea știe de emisiunile concurs ”Vocea
României”, ”Românii au talent”, ”Master Chef” sau ”Dansez pentru tine”.
Gândiți-vă cât curaj, determinare și plăcere pentru ceea ce fac au acei oameni.
Este evidentă pasiunea lor și modul de a o face încât chipurile lor radiază în
acele momente.
În concluzie, e nevoie doar să privim în
interior și să ”auzim” cine suntem și ce ne dorim cu adevărat. S-ar putea să fie mai multe ”voci”, să ne fie
neclar ce vă doriți, însă cea mai puternică dintre toate va aduce reușita.
Haideți să fim noi înșine și să facem
astfel lumea un loc mai frumos!
